Manu
Niukenin
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 235
|
|
Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lor, iar daca vor aparea poze sau melodii, nu-mi apartin mie, ci sunt luate de pe net, respectiv youtube.
Cu gandul numai la el
Stateam si priveau nerabdatoare sa vina Guy-sensei si Neji. Macar mai scap de Lee, baiatul enervant si activ de 17 ani, cu parul negru tuns in forma de castron - ca Guy - si ochii negri si sprancenele mari. Parca ar fi vii, nu alta. Purta un costum verde din spandex si o vesta verde de chiunin. Arata ca un homosexual in acel costum idiot. Imi indrept privirea spre floarea alba din mana mea, al carei petale, erau pe o parte rupte de mine, in jocul "ma iubeste, ma uraste". Nu stiu de ce, dar de doua saptamani incoace, eram numai cu gandul la Neji. De ce nu-mi pot lua gandul de la el? M-am indragostit de geniul Satului ascuns in Frunze? Nu! Nu! Si nu! El nici macar nu s-ar uita la una ca mine. Sunt urata, prea baiatoasa si in plus sunt slaba. Abia acum invat sa-mi controlez chakra de vant... - Deci studenti mei sunt gata pentru putina miscare, aud vocea groasa a sensei-ului meu. Imi ridic privirea si il vad pe Guy. Parca era Lee, dar in varianta matura, dar cu minte de copil mic. Am oftat si m-am ridicat de pe iarba, scuturandu-mi pantaloni maro. Imi scutur manusine si ma indrept spre cei doi idioti-enervanti-veseli. Vantul batea usor, ciufulind usor cateva fire rebele ale parului meu, saten-inchis, pe care il purtam mereu in doua cocuri, facandu-ma sa arat ca un ursulet panda. Ochii mei caprui-ciocolatii, cercetau imprejurimile pentru al gasi pe el. Cand am ajuns langa cei doi idioti, am asteptat sa ii aud glasul sau jos, rece, calculat si distant. Sa ne priveasca cu dispret cu ochii sai indigo, ce te facea sa crezi ca vede prin tine - de fapt vede, dar asta e alta poveste - si parul sau, lung pana aproape de fund, prins la varfuri, de culoarea saten-inchis, ca si scoarta copacului. Am oftat zgomotos, fara sa vreau, atragandu-le atentia celor doi. - De ce oftezi dureros, micuta mea TenTen? Ma intreba Guy-sensei, enervandu-ma peste masura. - Nimic, mint cu nerusinare, afisandu-mi o expresie rece si bajocoritoare. - Daca spui tu, spuse Lee facand botic. Sensei, unde-i Neji? Mai intreba sprancenatul. - Neji... pai el este... de fapt..., incepu sa se balbaie senei-ul, dandu-mi de gandit. - Unde-i? Intreb hotarata, de fapt tipand. - Uff. Neji este internat in spital in stare grava. A fost atacat si nu a putut face fata, iar cu cei cu care a fost, au fost macelariti. Nu se stie, daca v-a supravietui sau nu... Simteam ca se invarte pamantul cu mine, genunchi imi cedara si totul se intuneca in jurul meu... Ceva umed si cald imi tampona fruntea. Deschid cu greu ochii, fiindu-mi teama sa aflu ca Neji a... a... a murit. Nu! El nu v-a muri! El v-a trai! Imi fac curaj si deschid ochii mari. Deasupra mea era aplecata Sakura, o tanara de saiprezece ani - ca si mine - cu ochii verzi, care ma priveau ingrijorati. Parul roz, lung pana la umeri, era prins intr-o codita simpatica. Cand vazu ca am deschis ochii, ofta usurata si ma ajuta sa ma ridic in fund. Privesc in jurul meu si vad ca eram intr-un salon in spital. Langa patul de langa mine, draperiile erau trase, pentru a ascunde pacientul din interior. Imi intinse un pahar cu apa si l-am acceptat bucuroasa. Arsura din gatul meu, se diminua rapid. Vreau sa intreb cine este langa mine, dar Sakura ma parasi si intra acolo. Se parea ca vorbea cu cineva, ca nu am mai auzit multe, fiindca m-a prins un somn adanc... In visul lui TenTen: " Fata visa ca mergea pe un camp, plin cu flori. Florile erau foarte colorate si cerul senin. Mai face cativa pasi si il vede pe el. Neji stata cu spatele la ea, imbracat complet in alb. TenTen vru sa intinda mana spre el si observa ca purta negru. De fapt era toata imbracata in negru. Isi astupa gura cu mainile si pica in genunchi. Campul verde disparu, ramanand un hau adanc sunt tanara. Neji se indeparta brusc de ea si tanara pica... " - Nuuu! Tip speriata si ridicandu-ma in fund, cu mainile intinse, vrand sa ma apuc de ceva. A fost doar un vis... A fost doar un vis... Aceste cuvinte mi-am soptit intr-una. Visele nu devin realitate. Ele sunt doar produsul subconstientului nostru si nu devin realitate. Si daca Neji chiar s-a dus in ceruri? Nu! El v-a supravietui! Asa cum a facut cu Kidomaru. A supravietui... Si daca... Mi-am scuturat capul cu incapatanare, si acum parul era lasat liber, ajungand aproape de jumatatea spatelui. Ma ridic cu frica din pat, si ma indrept spre geam. Afara, o puzderie de stele au impanzit bolta cereasca. Vantul raspira coamna copacilor si rupand din frunzele inca tinere, pe care le purta departe de sat. Ce n-as da sa zbor si eu asa ca ele. Sa dispar din lumea asta, daca el ma paraseste pentru totdeauna. - Offf..., aud un oftat slab in salon. Imi intorc privirea spre patul de langa al meu. Cred ca de acolo s-a auzit acel oftat de durere. Ma indrept cu pasi mici si greoi spre acel pat si cand vreau sa trag o draperie pentru a intra, atunci se aprinse lumina in salon. In el intra Shizune, o femeie de treizeci si ceva de ani, parul saten, tuns scurt si ochii negri. Era mereu ametita si cam buimaca, dar un medic ninja de exceptie. Langa ea era Tonton, porcusorul lui Tsunade-sama. Femeia veni langa mine si trase draperia la o parte. In secunda urmatoare, am crezut ca mor. Pe patul din fata mea se afla Neji conectat la aparate. Avea abdomenul, mainile, gatul si capul bandajate, dar prin tifonul alb, se vedeau pete de sange. Pe chip avea o masca de oxigen, cu care respira. Neji, ce ti s-a intamplat? Cine ti-a facut asta? Cine? Ajutata de Shizune, m-am apropiat de el. Chipul sau palid, il facea sa arate ca un mort-viu. Parul ii era tot raspirat pe perna si singurul zgomot langa el, era detectorul cardiac, aratand ca inima lui inca mai bate. Ma asez pe un scaun si la rugamintiile femei, am ramas langa colegul meu de echipa. Am suspinat zgomotos si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Imi lipesc fruntea de mana lui, intreband in soapta "cine ti-a facut asta?". Dupa ce am ramas fara lacrimi, mi-am ridicat privirea spre el. Mi se paruse ca deschise ochii si ii dadu peste cap, la cat de patetica sunt sau m-a paru. N-are cum sa stie ca sunt la capataiul lui si ii plang de mila. Shizune aparu in spatele meu si ma trimise in pat, pentru a avea grija de Neji. M-am ridicat clatinand si l-am pupat delicat pe fruntea bandajata, murdarindu-ma pe buze, cu putin sange de al sau. Dupa ce m-am pus in patul meu, m-am ghemuit pe o parte si am incepu sa plang in hohote. "Te rog doamne nu mi-l lua, cu mi-ai luat pe parinti mei. Lasa-l sa se bucure de viata, fiindca e tanar si daca il iei doamne, nu am sa te iert niciodata. Toata viata mea, te voi ura pentru ca l-ai luat pe Neji. L-ai luat pe cel care il iubesc din suflet..." Restul nopti am plans, pana am adormit plangand si cu gandul numai la el....
Sunt focuri care ard in noapte Sunt departari ce par aproape. Sunt focuri care nu se sting. Sunt inimi tari care inving... - melodia pentru acest capitol, sper sa se potriveasca 
_______________________________________ Know, that the only enemy is fate, That is when the devil exposes his art
 Perfect enemy
Yo man, chibi Manu^.^
|
|