SasuSaku_night_rose
Ninja incepator
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 22
|
|
Capitolul 2
Sasuke:Merg linistit prin padure spre Konoha.Trebuia sa discut cu Naruto cat mai urgent.Ciripitul pasarilor ma calmeza si pot gandi limpede.Nu mai am foarte mult de mers.In maxim 2 ore sunt la portile Konohei.Port o mantie neagra ce imi acopera intregul corp.Gluga mantiei este situata pe capul meu.Nu doream sa ma cunoasca cineva pe parcursul drumului sau chiar in sat.In mai putin de cateva secunde vad in fata mea un cires.Imi amintesc de ea din nou....Amintirile revin in mintea mea .Imi amintesc atunci cand am salvat-o din mainile lui Gaara cu ajutorul lui Naruto.Atunci aproape ca mi-am marturist sentimentele pentru ea.I-am spus lui Naruto sa o elibereze pe Sakura si sa plece cu ea pentru a nu fii ranita.Insa blondul nu ma ascultat.A facut tot cum a dorit el.Cert este ca am reusit sa o salvam.Inainte sa plec din sat i-am lasat ceva ....Un medalion.Ma intreb daca la gasit.In momentul cand a lesinat si am pus-o pe banca nu mi-am continuat drumul mai departe.Din contra!M-am intors si m-am dus la ea acasa ,intrand in camera si si lasandu-i pe noptiera obiectul de adio.Nici acum nu stie de la cine este si sper sa ramana asa.Nu vreau sa afle nimeni ca slabiciunea mea este ea.Ar rani-o pentru a incerca sa ajunga la mine.Am ignorat si mi-am continuat drumul mai departe.In scurt timp am ajuns.Cat sa schimbat.Am trecut neobservat de gardieni.Se pare ca nu sunt atat de atenti.Ma pierd pintre starzile aglomerate si ma indrept spre casa blondului.Bat la usa insa nu raspunde nimeni.Minunat!Acum trebuie sa-l caut prin toata Konoha....sau nu!Plec grabit de acolo indreptandu-ma spre casa Sakurei.Voi face o diversiune pentru ca Sakura sa nu ma vada.Ma urc pe balcon.Se pare ca ea nu este aici.Cercetez camera cu mare atentie si il vad pe Naruto.Deschid usa si intru nefacand zgomot.Pun mana pe umarul blondului speriindu-l. -Calmeaza-te, sunt eu!ii zic calm ca de obicei nearatand nici un sentiment. -Sasuke?Sa......Incerca sa tipe acesta insa eu i-am astpat gura aia mare .Baiatul asta este o moara stricata.Cum este posibil sa am nevoie de el? -Taci!Nu vreau ca ea sa stie ca sunt aici.Iti voi spune totul pe scurt.Am nevoie de ajutorul tau .Altfel Sakura o sa moara.Imediat ce blondul a auzit ultimele cuvinte a facut ochii mari de uimire.Incep sa-i povestesc totul cu bagare de seama.Acesta ma asculta atent iar dupa imi iau ramas bun de la el si ma intorc inapoi la Orochimaru.Aproape de miezul noptii ajung in fata ascunzatorii.Intru si ma pierd [intre labirituri cum fac de obicei.Vreau sa intru in camera mea insa Kabuto ma deranjeza din nou.Ce mai vroia Orochimaru iar? -Sasuke-kun ,unde ai fost pana acum? -Sa ma antrenez!Ii zic in sila pregatindu-ma sa plec din incapere insa sunt oprit de vocea lui ragusita. -Nu te grabi!Vreau sa-ti fac cunostiita cu cineva. Brusc pe usa din spatele meu intra o fata.Parul ei roscat era lung si lasat liber pe spate in voia lui.Avea ochii caprui si purta ochelari.La prima vedere era destul de atragatore insa nu se compara cu Sakura a mea.Avea o bluza cei punea in evidenta un decolteu generos.Se aproipie de mine si isi da jos ochelarii.Pune mana pe umarul meu si incearca sa ma atra in plasa ei insa nu-i merge.Ma indepartez de ea si ma apropii de Kabuto care se uita mirat la mine.Acum inteleg de ce.Eu nicioda nu ma apropii de el .Mai ales atat de mult. -Sasuke-kun....Acesta este Karin.Are o abilitate foarte speciala .Ea simte chakra de la kilometrii departare.Karin te va ajuta sa mi-o aduci pe Sakura. -Stai putin de ce tocmai pe ea?Parca trebuia sa inecr sa o aduc pe Tsunade.ii spun revoltat lasand asta sa se vada in ochii si glasul meu. -Eu personal cred ca ti-am descoperit slabiciunea si nu pot lasa sa se intample asta.Daca si dusmanii nostri vor afla asta nu va fii bine.O sa mi-o aduci pe ea!Dupa ce o sa ma vindece o voi ucide!Acum poti sa pleci. Eram stupefiat .Cum poate fii posibil.Nu pot sa o dau pe floarea mea de cires unui criminal.Sper doar ca planul pe care i l-am spus lui Naruto sa tina....E tot ceea ce mia mai ramas.....SPERANTA!
Sakura: Stau si ma uit pe peritii din camera mea, de parca as fi la muzeu. Nimic nou, decat tablouile de altadata. Unele sunt facute de Sai, un tip brunet, cu ochii negri, ce semana si la comportament si la infatisarea, cat-de-cat, cu Sasuke. Face parte din ANBU, fiind inlocuitorul lui Uchiha. Imagini din trecut imi apareau acum in minte, toate ispraviile echipei 7, toate misiunile indeplinite impreuna. Imi era tare dor de acele vremuri. Imi era tare dor de el. <<De ce? De ce a plecat? Doar pentru putere? A spus ca vrea sa il omoare pe Itachi, dar din moment ce a parasit satul, se aseamana prea mult cu fratele lui. Chiar nu si-a dat seama? Ii calca pe urme.>> asa ceva era in mintea mea. De fiecare data cand imi zicea cineva despre el, mereu imi veneau aceleasi intrebari, poate fara raspuns. Cred ca niciodata nu voi gasi adevarul indiferent unde m-as afla. Poate este o minciuna ca el se va intoarce, poate este o minciuna ca vom reusi sa il aducem inapoi, dar oicum ar fi, trebuie sa incercam. Ar mai fi o problema! Naruto sta la usa mea in momentul acesta si nu ma lasa sa ies! Ma simt ca la inchisoare. Dar nu vreau sa il ranesc, pentru ca se va supara pe mine Hinata. Nu imi place sa fiu cautata de criminali periculosi, dar puterea costa. -Naruto, te rog sa imi aduci un pahar cu apa! strig si aud un simplu "bine", dupa care niste pasi, grabiti. Deschid usa si cobor jos fara frica, chiar daca blondul era in bucatarie. -Ce faci aici? ma intreba Hinata, cu o fata destul de amuzanta, ce exprima nelamurire, ingrijorare si fericire ca ma aflu acolo. -Incerc sa imi tin nervii la puterea cea mai mica! spun si ma asez pe canapea imbufnata, asteptand sa iasa blondul din bucatarie. Nu dureaza mult si il vad pasind pragul. -Buna Sakura-chan! Zice si pleaca spre scarile ce duceau la etaj. Sakura-chan?! Spune si se intoarce spre mine si Hinata. -Naruto, iei chestia asta prea in serios! Am crescut, pot spune ca sunt mult mai puternica si ca imi pot purta singura de grija! Spun si ma ridic in picioare, ducandu-ma spre iesirea din spate. Parasesc casa si merd agale spre gradina mea, unde aveam un loc special unde ma puteam antrena. In urma mea, bruneta si blondul alearga dupa mine. Eu ajung la o piatra, destul de mare si dau cu pumnul cat am putut de incet, incercand sa sparg doar bolovanul nu si casa vecinilor. Dar nu a fost sa fie. Ce era cel mai rau? Tsunade locuia in acea casa, acum jumatate din ea, facuta praf. Am zambit suptil si m-am intors spre cei doi prieteni. Naruto era cu gura cascata, iar Hinata dezaproba din cap. -Cred… ca m-a luat valul! Trebuie sa mergem la Tsunade-sama sa ii spun ca s-a intamplat! I-a sa vezi… alte 150 de ture in jurul satului, in maini, plus reconstrirea! Spun si duc mana la ceafa asa cum facea Kakashi cand spunea cate o minciuna. Dispar intr-un nor dens de fum, fiind urmata de ceilalti “spectatori”. Ajuns pe holul biroului, bat la usa si intru, indemnata de vocea senseiului meu. -Tsunade-sama, va deranjez cu o problema micuta, bine putin mai mare. Spun si fac o fata destul de serioasa. -Iar mi-ai distrus casa. Spune, si incepe sa rada, in hohote. Eu o privesc destul de ciudat, parca ieri, cand am distrus prima oara gradina a facut un scandal de se auzea pana la Garra, el fiind acum Kazekage in Suna. -Cred… ca ma duc sa fac turele! Spun si plec dand sa ies pe usa, dar vocea femeii ma opreste. -Ma gandeam ca te-ai plictisit de ture in maini, asa ca vreu sa faci doua ture, dar intr-o singura mana. Si ca sa fii in siguranta, Naruto, Hinata, o insotiti, dar voi in doua picioare. O privesc oarecum uimita. Era ceva prea usior. -Cine esti si ce ai facut cu Tsunade-sama?! Intreb ironica, gata sa incep sa rad, dar ma abtin. -Tu chiar vrei sa ajungi hokage inainte lui Naruto? Intreaba ridicand din spranceana, facandu-l pe blond sa ma priveasca uimit. -Nu am zis niciodata ca vreau sa ajung hokage. Tu sti prea bine ca vreau sa fac si de ce ma antrenez, asa ca nu are rost sa explic iar. Am plecat sa imi ispasesc pedeapsa, daca o pot numi pedeapsa. Spun si parasesc incaperea, indreptandu-ma spre locul de antrenament, sa imi fac incalzirea, sub supravegherea Hinatei si a blondului.
_______________________________________ Viata mea alearga zi de zi De parca ar fi un tren nebun Si stiu: Nu am timp acum sa ma opresc Si nu am timp sa mai respir...
|
|