Zăpă
Jounin
 Din: Aici, acolo, peste tot :>
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 406
|
|
Mda, tot eu21... si noul meu fic. Este primul fic, scris la prezent, doar prima parte a fost la trecut. Chiar daca mai am doua, asta nu inseamna ca pe acesta nu`l continui, ba din contra. Cum mi`a venit ideea? Poi nu stiu, pur si simplu s-a intamplat. O sa intelegeti despre ce este vorba inca din primul capitol, sper. Astept comentarii/critici/ sfaturi, orice! PS: NU ESTE PLAGIAT, ESTE TOT AL MEU, POSTAT PE ALT FORUM.
Lectura placuta!
Capitolul I
" - Unde sunt?! Lasa-ma! Lasa-ma in pace!
Tipam in timp eram tarata pe un hol lung cu podeaua umeda si rece. Eram rapita de fiinte necunoscute mie care din nu stiu ce motiv ma numeau ' Regina Sangelui'. Plangeam si iar plangeam, crezand ca asta ii va imbuna pe ei si ma vor lasa sa plec sa-mi vad de viata mea de pamanteanca. Nu aveau suflet.
Deodata o lumina destul de slaba imi napazeste fata, eliberand-o complet de incuntarile pe care le avea. Priveam inmarmurita imaginea infricoatoare ce mi se deschidea in fata.
Nu eram pe pamant!
Am inceput sa tip cat a tineau plamanii, insa nesteptat ma-am oprit, fara a stii de ce. Am inceput sa plang din nou si sa ma zbat, insa un sentiment ciudat mi-a obligat intr-un fel mintea si inima sa se opreasca si sa asculte cele ce vor urma. Priveam cu o teama imensa fiintele neomenesti ce ma incojurau. Tremuram intens si plansul se amplifica cu fiecare secunda. Ma temeam pentru viata mea, pentru ce se va intampla cu ea, daca voi mai trai. Inima avea batai dese si mari, auzind fiecare sunet emise de acestea. Ceva am facea sa simt cum sangele imi circula prin vene si altceva ma obliga sa ii simt gustul. Ceva ciudat mi se intampla, insa nimeni nu era langa mine sa ma ajute. Eram pierduta! Mii de intrebari la care nu m-am gandit niciodata imi navalesc involuntar in minte, dandu-mi dureri insuportabile. Ma amestec printre ganduri si incetul cu incetul ma pierd in acea lume blestemata, desprinzandu-ma de ralitatea in care traiam. O voce grosa se aude necontenit ce ma trezesc imediat din visare. Rasuna ca un ecou enervant. Cuvintele erau intotocheate si nu puteam intelege nimic. Insa m-am axat pe sunetul ecoului si am inteles in totalitate mesajul. Le intelegeam limba, gesturile ciuadate si palcerile pentru sange. Ceva ma indemna sa fac asta; prima data am refuzat, insa cu timpul a inceput sa-mi placa, iar acum a dvenit un obicei. "
Plutesc.
Plutesc necontrolat in bataia vantului usor calduta, iar frunzele maronii fac un mic dans linistitor in jurul nostru. Sunetele amortite ale noptii imi bucura urechile. Ramurile copacilor sunt purtate de vant, iar pasarile noptii le vegheaza drumul. Pamantul este batatorit, praful fiind ridicat de vant, formand mici vartejurii. Stelele deja au aparut pe cerul lipsit de nori, emanand mici sclipiri orbitoare. Luna argintie ne vegheaza atenta pasii repezi si perfecti, asortandu-se fabulos cu peisajul fascinant in care dansul nostru se desfasoara. Este totul rupt parca dintr-un basm. Chipul meu firav parca a amorti, pe el fiind brazdat un zambet perfect si cuceritor. Buzele- mi carnoase si rosii precum sangele mimeaza ceva dumnezeiesc, facand persoana din fata mea sa innebuneasca. Rochia lunga de culoarea negurii noptii este purtata de adierea vantului, iar parul meu de culoare neagra cu tente bleu formeaza bucle extra volumizate, ce cad usor pe umerii-mi goi. Ochii mei albastrii precum adanca bolta cereasca sunt fixati pe ochii persoanei din fata mea. Ii privesc cu admiratie genele lungi si dese ce imprumuta privirii acea elocventa patimasa, care ar tulbura orice femeie. Ii studiam fiecare miscare, o calculam cu precizie si asteptam momentul potrivit. Toate aveau sa se intample in acesta minunata seara de mai.
O mana dura ma apuca puternic de sold, tragandu-ma mai aproape de trupul sau. Incepe sa-si miste buzele, iar pe fata ii apare un zambet pervers. O dorinta nebuna de dragoste il face sa-mi sarute gatul fin, urcand pana la buze. Isi uneste buzele cu ale mele intr-un sarut extraordinar de tandru. Un fior rece simt pe spate, iar inima are un ritm alert. Tremur de emotie si de dorinta. Il doresc. Il doresc sa fie numai al meu. Sa-l iubesc, sa ma iubeasca. Sa traim numai din dragostea ce ne lega. Dar era imposibil... Sarutarile sale disperate, imbratisarile tandre si protectoare, felul cum imi vorbeste si priveste ma fac sa-mi pierd controlul si sa ma desprind de realitate. Era magic, parca rupt dintr-o alta dimensiune. Fiecare gest, cat de infim parea, imi bucura sufletul ce ardea de dorinta. Suspinul inimii mele este din ce in ce mai accentuat. O putere necunoscuta face sa ni se intalneasca privirile, pe care ni le ridicam in aceeasi clipa, de parca ne da cineva de veste, caci intre noi incepe sa pluteasca duiosia nelamurita si subtila ce se naste atat de repede intre doi tineri. Ne simtim fericiti unul langa altul, poate pentru ca ne gandim unul la altul.
Luna se inalta, sa priveasca parca mai atenta dansul mirobolant ce-l infaptuim. Dar ea, cocheta, se invaluie intr-o ceata usoara, pentru a se ascunde de noi si a ne da intimitatea de care avem nevoie. Si cu cat inimile noastre se apropie, cu atat ne alintam mai mult si cu atat privirile noastre isi surad, contopindu-se, ne simtim si mai aproape unul de celalalt. Si mi se pare ca un simtamant de bunatate, necunoscuta pana atunci, cum patrundea in noi, cu o duiosie mai curpinzatoare, o dorinta de dragoste din ce in ce mai aprinsa.
Deodata dansul ce pare mai linistit decat orice pe lume, deveni dur si rapid. Dorinta si dragostea pe care ne-o purtam reciproc ne face sa ne apropiem trupurile si mai mult. Ne suradem reciproc, dupa care, parca obligati de toate cele ce ne vegheaza, ne asezam pe usor pe banca de langa copac. Ma sim atat de emotionata si induiosata, incat imi vine mereu sa plang. Unul langa altul, eu si el, privim sclipirile tremuratoare pe care luna prin ceata usoara le emana. Aproape ca nu ne mai gand la nimic, contempland vag, aspirand inserarea intr-o fermecatoare tihna. O liniste fara sfarsit parca amorti spatiul si se asternu in jurul acestei intalniri a elementelor. Ne privim ciudat si gol, din privirile noastre nu se mai exprima nimic, nimic omenesc. Imi musc buza inferioara si cu miscari mici si gratioase ii invalui gatul in palmele mele moi si reci. Unghiile-mi lungi si rosii ii brazdeaza pielea albicioasa si fina precum matasea, lasand un firicel de sange sa se strecoare printre degetele mele, coborand din ce in ce mai rapid spre piept, oprindu-se deodata in sacoul cafeniu ce-l purta. Ma priveste suspicios si speriat, insa, zambetul meu ii inlatura aceste ganduri, privirea sa devenind perversa si nerabdatoare. Ii zambesc fortat, dupa care ii sarut tandru gatul. Ii ating pieptul si cum miscari ample il masez, facandu-l sa o ia razna. Ritmul inimii este anormal, iar respiratia sa este din ce in ce mai lenta si rece.
Este momentul!
Deodata trupul meu angelic se transforma, aripi negre si lungi imi ies din spate, iar parul meu ce nu-mi depasea umerii, devine lung, pana la genunchi. Ochii ce imi erau albastrii devin rosii si mari, ce emana sclipiri orbitoare. In locul unghiilor mari si rosii pe care orice femeie si le-ar dori, devin mult mai lungi si negre, precum abisul Iadului.
Ma priveste speriat si incepe sa-si dea seama ca ceasul i-a sunat. Un sunet ca de orologiu se aude din departare, indicand ora doisprezece noaptea. Totul este atat de inficosator, iar peisajul fantastic ce ne inconjura acum cate va minute dispare, iar o imagine rupta parca din Iad il inlocuieste.
Incepe sa se tarasca pe jos, incercand sa se departeze de mine, insa fara succes. Puterile il tradeaza si corpul ii este ca si paralizat. Incepe sa planga in hohote, implorand viata. Se aseaza in genunchi si imi saruta picioarele, in semn de loialitate suprema. Patetic!
Ma apropii de el incet, facand ca fiecare secunda sa para un mileniu de suferinta eterna. Ii infig mana in gat si ii tai capul, sangele sau improscand iarba verzuie si fata mea albicioasa. Ii trantesc corpul la pamant si incep sa-l devorez. Ii scot inima, dupa care o zdrobesc in mana, sangele tasnind in aer.
Incep sa rad zgomotos, sunetele emise contemplandu-se perfect cu peisajul creat. Imi revin la forma initiala, dupa care plec catre casa, uitind complet de cele intamplate.
Totul face parte din mine!
End, people. Astept critici/comentarii/ sfaturi , caci sunt tare curioasa ce parere aveti. Sper ca va va place cat de cat. Bye!
PS: scuzati eventualele greseli.
_______________________________________
I`m just Zăpă !
|
|
