Zăpă
Jounin
 Din: Aici, acolo, peste tot :>
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 406
|
|
Tot eu ).. Pai tot ficul meu este de pe alt forum, nu este plagiat.
Dincolo de limitele intunericului si luminii(Naruto)
Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Cap. I Viata mea
Viata ne joaca multe feste si de multe ori ma intreb "De ce eu?".Mereu imi pun aceasta intrebare idioata,la care sunt sigura ca nimeni nu are un raspuns cat de cat rational .Pai eu ...sunt o persoana importanta,posed puterea care va schimba lumea,pot spune chiar ca posed o putere nebuna,folosesc jutsu-ri interzise prin care inchid oamenii in Iad ...si cum toate astea nu erau de ajuns...eu prezic viitorul.Ciudat,nu?Preoteasa Lunii,asta sunt eu.Sunt un fel de "buricul pamantului" pentru unii.Nu-i condamn.Sincera sa fiu,lumea se invarte in jurul meu,eu fiind arma principala a satului.Locuiesc intr-un castel,in Konoha,singura...De ce singura?E simplu:parintii mei si subalternii au fugit cu mult timp in urma,mai exact acum opt ani,atunci cand am prezis moartea bunicilor mei si a fratelui meu...exact asa intamplandu-se.Am prezis peste o suta de "forme" ale viitorului cu oameni morti,dupa micul meu record,fiind numita Prezicatoarea Iadului...Eram de-a dreptul flatata.
"Nu judeca o carte dupa coperta"-> pe mine nu functiona...eram trata ca un demon.De aceea nu am nici prieteni,toti temandu-se ca poate le prezic moartea.Deci...asta sunt eu.Un monstru reincarnat in fiinta umana.Era chiar ciudat,adica rareori mi se intampla ca atunci cand primesc vreo` scrisoare de la Tsunade-sama,cum ca ar avea nevoie de mine sa ucid pe nu stiu cine,sa mie se spuna pe nume...Sakura Haruno.Da...numele meu este Sakura...aiurea avand in vedere
ca eu sunt asemanata cu un rod al Iadului nu cu o floare pasnica de cires.
In prezent am cinsprezece ani si sunt chuunin.Am repetat Academia de trei ori,caci din cauza "minunatilor"mei colegi nu puteam,mereu ei facandu-ma sa dau de probleme.Eram initial in echipa de trei persoane,eu fiind singura parte feminina a echipei,dar se pare ca lucrurile se vor schimba,formandu-se noi echipe.Opierdere de timp si spatiu cred eu...
Si totusi,ma trezesc din mica mea visare nostalgica,caci trebuie sa ma pregatesc.Prima zi de scoala.Ma ridic usor din pat,indreptandu-ma plictisita catre baie.Ma privesc in oglinda...Wow,arat mai rau de cat credeam.Dupa care realizez ca asa arata mereu,deci nu-i nimic nou,imi fac toaleta obisnuita,dupa care imi iau Kimonoul ninja,iau micul dejun si plec.
Merg catre Academie usor trista,aducandu-mi aminte de vremurile cand zambeam.Era bine.Privesc oarecum cu dezinteres locuitorii satului ce "misunau" de colo-colo ca furnicile.Deodata vad o fetita cam de vreo` sase anisori care se plimba cu parintii sai,tinandu-se de mana...Pareau fericiti.Atunci ochii mei reci de trecerea anilor si de vremurile vechi au devenit ciudat de calzi,chiar intelegatori pot spune.Dupa care privesc cerul nesfarsit,norii ce se aseamanau unor fete zambitoare si soarele...Acest soare...Care ma face...Ma face sa imi dau seama ca sunt in intarziere.Fug grabita printre strazile intortocheate ale Konohai si ajung intr-un suflet la Academie si spre marea mea mirare nu intarziasem.Rasuflu usurata si ma indrept spre o banca mai retrasa,scot o foaie si un creion si incep sa desenez.De cealalta parte a curtii scolii o mica gasca de elevi sau oameni care sufera de ratard mintal din punctul meu de vedere purtau o mica discutie...despre mine se pare...caci vorbeau tare...voiau sa aud si eu.Ma simt flatata.
-Se pare ca (,) cap-patrat cu mintea in colturi s-a aratat p`aici.
Ino..ea sigur a spus asta.Stiti care e problema ei?Poi sa va spun:nu are mai mult de un neuron si doua sferturi.
-Daa...Ce tupeu pe ea!Cum indrazneste sa se arate aici?!Nu a fost umilita destul...Cred ca cineva are trebuii sa puna un semn cu "Interzis Ratatilor"...
Draga de ea...Pai Ten Ten tin sa te anunt ca daca cineva ar pune asa un semn curtea scolii ar fi goala.
Ce idioata sunt!Nu-mi vine sa cred ca le jignesc pe astea,dar doar in soapta...Cred ca am luat-o razna!
Se pare ca specimenele si-au incheiat dicutia si se indreapta in clasa...Neinteresant.
Dupa ce orele s-au terminat am plecat spre casa,singura ca de obicei.Dupa jumatate de ora ajung acasa.Ma dezbrac si imi arunc toate hainele prin camera...zici ca a trecut o tornada pe acolo.Ma asez in pat cu capul spre tavan.Ma linistesc daca privesc in gol.
Deodata ochii mei de un verde nemaivazut prind o culoare rece,dura...un violet ca nu exprima nimic si niste imagini ciudate mi se invart in minte.Dupa ce am stat cateva minute in transa,ma trezesc si imi aduc aminte cateva lucruri,cum ar fi:
-"Hei,tu!De ce stai singura?Singura?Singura?...Singura?"
Cuvintele astea mi se invarteau incontinuu in cap,dandu-mi dureri groaznice.Nu puteam sa scap de ele.Era ciudat...de obicei prevad moartea cuiva important pentru mine...Si totusi dupa ce pierd sirul gandurilor si castig lupta impotriva constiintei mele,adorm uitand de toate.
Stiu cat de nasol este primul capitol, dar urmatoarele vor fi mai bune [ nu l`am corectat]
_______________________________________
I`m just Zăpă !
|
|
