Manu
Niukenin
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 235
|
|
In acest text veti avea nume romanesti si se v-a petrece intr-o scoala. Va spun de acum, personajele de aici sunt colegi mei, dar caracterul le-a fost schimbat total sau in mare parte. sper sa nu ma omoara Astept comenturi 
Fata cea ciudata
Trrrr! In urechi imi suna ceasul desteptator. Drace, ce repede a venit dimineata, parca acum doua minute m-am culcat si acum trebuie sa ma scol, dar nu am chef de scoala. Ma intorc pe partea cealalta si imi pun perna in cap pentru a dormi mai departe. Nu bine inchid ochi, ca de pe mine este trasa plapuma moale si calda si niste maini catifelate de femeie, incepura sa ma zgaltaie. Doamne mami, mai lasa-ma sa dorm vreo cinci minute. Mormai ceva, dar simt cum ceva ud imi atinse pielea spatelui. Ma ridic ca ars din pat si cum sar, pic pe jos cat sunt de lung. Ma ridic de pe jos si pun mana pe fata, inchizandu-mi ochii, ascuzand irisi mei rosi ca focurile iadurilui si cu pupila verticala. Simt cum parul meu galben ca aurul, era putin lung, de imi atingea usor umeri mei puternici. Dupa ce ma ridic, imi incord muschi mei puternici si imi pocnesc oasele.
- Lex numai fa asa ca nu-mi place, imi spuse mama mea, o femeie de treizeci si doi de ani, fiind cu cinsprezece ani mai mare decat mine.
Parul ca al meu, era lung pana la fund, aranjat intr-o cascada buclata. Ochii verzi ca doua smaralde scanteietoare, ma priveau cu multa dragoste. Eram singurul lucru care ii aminteam de... el. Ii aminteam de tatal meu, care era un demon antic pe nume Sheshimoto, care a disparut la un an dupa ce am fost nascut. Nu stiu cum arata sau personalitatea, iar mama evita sa mi-l descrie. Tot ce stiu e ca i-am mostenit ochii sai rosi si o parte din puterile sale. Mi-ar placea sa il intalnesc, sa ii spun in fata ca mi-a lipsit si ca vreau sa il cunosc mai bine, dar nu e posibil...
Glasul mamei ma aduse cu picioarele pe pamant, anuntandu-ma ca voi intarzia la scoala daca nu sunt gata in zece minute. Super. Ies rapid din camera si dau cu usa de la baie, facand-o sa iasa din balamale si sa pice jos cu o pufnitura surda. Murmur un scuze penibil si incep sa ma spal pe dinti, care nu se stricau niciodata, dar am fost obisnuit de la trei ani sa ma spal pe dinti si acum la saptesprezece ani, nu o sa ma dezobisnuiesc de acest obicei. Dupa ce am terminat cu dinti, mi-am facut parul tepi, aratand la 3,80 si mi-am pus niste lentile de contact verzi, care imi ascundeau ochii mei strani. Era de greu sa vad prin ele, fiindca eu vedeam mult mai diferit fata de oameni normali. Deosebeam foarte bine toate nuantele de rosu, lila-mov-violte-purpuriu si verde si aceste culori se atenuau usor cu celalalte culor, dar erau mai puternice in ochii mei si cand purtam lentile de contact, doar acele nuante le vedeam si restul imi aparea gol, doar in relief. De aceea uram sa port lentile de contact si mai ales noaptea, fiindca ochii mei sclipeau in intuneric si vedeam in nuante de albastru in intuneric. Parca eram un vampir, dar spre deosebire de vampiri, eu puteam sa mananc si mancare umana, nu numai sange, dar nu puteam bea apa sau altceva, dar cu manancare cum ar fi laptele e o exceptie.
Ma intorc in camera si incep sa imi caut haine si nu prea vedeam prea bine ce ma imbracam. Imi dau jos lentila de la un ochi si incep sa imi caut haine. Pana la urma ma imbrac cu o pereche de blugi albastri toti rupti prin genunchi si un maiou negru si peste un hanorac de un verde inchis. Imi iau rucsacul si cobor la parter, intrand in bucataria micuta si alba. Aveam pe jos faianta alba si la fel si mobila. Ma asez la masa dreptunghiulara, in fata unui bol adanc pe care il umplu cu ceriale si lapte. Incep sa mananc lacom ca imi era foame, in timp ce ascultam radio-ul care spunea ca asta seara mama mea avea spetacol de opera in oras. Mama era soprana si avea o voce minunata si eu i-am mostenit vocea intr-o nuanta mai joasa, dar i-am mostenit-o.
- Vezi ca ai uitat o lentila, ii aud vocea si eu imi dau capul pe spate. Gata, imi mai spuse, dupa ce imi puse lentila.
- Sper ca nu ma iei sa cant cu tine, ii spun dupa ce se aseza si ea la mana si incepu sa mamance acelasi lucru ca si mine.
- Te rog. Sti ca ai o voce foarte frumoasa si nu stiu de ce nu vrei sa apari cu mine pe scena. Vei deveni celebru.
- Mami, sti ca nu am chef sa cant ari de opera. Ma duci tu la scoala sau ma duc pe jos.
- La revedere, imi spuse, dandu-mi de inteles ca nu ma duce cu masina.
Nu era cinstit, dar am acceptat. Ies din casa in strada laturarnica din Resita si privesc cerul moharat. Era de asteptat, fiindca vinea primavara. Padurea de pe deal, incepea sa isi imbrace haina cea noua si verde. Un verde crud si curat, pe care il adoram foarte mult. Ma uit la ceasul digital de la mobilul meu, un Motorola Aura, negru si vad ca trebuie sa ma grabesc la scoala. Aveam doua variante. Sa levitez sau sa dispar in umbre. Ma gandesc ce sa aleg, cand deodata aud cum imi suna mobilul, melodia celor de la Cinema Bizzare: "Don't believe in miracles/ I never did/ Nothing ever happens here/ So sick of it..." Ma suna Dana, colega mea de clasa si o traznita in Nato de nu-i adevarat. Ea era ciudata clasei, fiindca ne uimea mereu prin cunostintele ei vaste despre diferite chesti si facea mereu tetracapilarotomie - despica o problema in mai multe parti si vedea mai multe rezultate - pe diferite probleme. In afara ca era ciudata clasei, era o prietena adevarata care te ajuta, impingandu-te spre prapastie ca sa dai tu inapoi. Pe langa Dana, Anca Ciocirlan era o alta colega traznita de a mea. O fata care care era vesela si innebunita dupa Harry Potter. Ma rog. Duc mobilul la ureche si raspund.
- Unde dracu esti? Aud glasul inconfundabil al Danei cum ma intreba mereu unde sunt.
- Acum am plecat de acasa. De ce? O intreb in timp ce ma scufundam in umbra cu fiecare pas pe care il faceam.
- De ce? De ce? Fiindca diriga e cu o falca in cer si una in pamant nervoasa din cauza lui Ifi - eleva-problema - si spune daca mai intarzie careva la ore, spala W.C.-urile (Nici in halul asta - am auzit pe fundal vocea Ancai 2 cum a comentat in gluma la ce a spus Danuta - vrei sa il speri). Ma rog. Xan in cate mini-secunde ajungi?
Am ras si am rugat-o sa mearga la baia baietilor la etajul intai. Aceasta aproba si inchise mobilul. Mi-am bagat mobilul meu in buzunar si m-am scunfundat cu totul in umbra si drumul pana la scoala dura doar un minut. Ies intr-o cabina din baia baietilor. Se parea ca nimeni nu se afla in baia cu faianta alba pe jos si pe pereti. Aud doua glasuri de fete cunoscute si ies din baie. Cum banuiam. In fata bai ma asteptau doua fete. Ambele de aceeasi vasta cu mine, saptesprezece ani si in aceeasi clasa cu mine, X A filologie. Dana era tipa creata de un saten-inchi, dar acum il avea intins cu placa si in spate il avea arici si in fata bretonul pe partea stanga. Ochii de un caprui-ciocolatiu, ma priveau sceptic. Era imbracata cu o pereche de jeansi largi cu o multime de buzunare negri si o bluza-tricou cu negru si rosu-sangeriu. Anca fata de langa ea, avea parul de un saten mai deschis si il avea tuns scurt si putin facut tepi prin spate. Ochii de un caprui mai deschis, ma priveau cu bucurie. Purta o pereche de blugi largi si un tricou alb cu un desen simpatic pe el.
Le zambesc fetelor si le pup pe amandoua pe obraz, dupa acest mic ritual al prieteniei noastre, incepem sa discutam vrute si nevrute. Asa am aflat ca azi o sa dam un test la chimie si broasca de profa nu ne v-a scapa nici daca ma pun in genunchi in fata ei. Ete flori de mar si cais - vorba Danei - nu vrea? Coboram la parter si intram in clasa galagioasa, cu cateva minute inainte sa se sune. Aproape toate bancile erau ocupate de colegi mei, majoritatea fete. Eram in clasa douazeci si noua de elevi din care douazeci si cinci numai fete. Cine a spus ca baieti sunt pe cale de disparitie, sper ca nu s-a referit la clasa mea. Merg cu fetele in spate si ma pun in ultima banca de la perete si in fata mea s-au pus cele doua fete, care s-au intors la mine si am inceput sa povestim diferite chesti. Se parea ca domnul profesor de romana, ne v-a asculta din "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale si la istorie Dana planuia sa chiuleasca. Sincer sa fiu, ma tenta si pe mine sa plec ca sa nu-l vad pe omul pesteri cum vorbea cu precipitati.
- Si unde mergem? O intreb pe cretolina mea in soapta ca intrase domnul profesor Lapadatu.
- Nu stiu. Nera, centru, stema, Tokyo. Mi-e egal Xan, imi raspunse la intrebare.
- Se pare ca Alexandru cel Mare si Emanuela alias Ema ne vor povesti despre "O scrisoare pierduta", il auzim pe profesor.
Ne ridicam in picioare si fata isi dadu cu capul usor de cuier. Bine ca nu am dat eu, ca il si daramam pe jos. Ce sa spun, am capul tare. Vreau sa gasesc o scuza, dar in acea clipa intra diriginta, o femeie invarsta de patruzeci si sase sau opt de ani, cu parul roscat-inchis, drept si lung pana la omoplati, prins intr-o coada. Ochii verzi-cenusi, machiati discreti se oprisera asupra mea si a Danei. Imi simteam inima undeva in gat, dar ritmul inimi complicei mele era prin stomac cred.
- Buna ziua! Spuse clasa dintr-o suflare ridicandu-se si apoi asezandu-se, la fel si noi.
- Ma scuzati domnule profesor, dar clasa X A, din care fac si eu parte, are o noua colega, spuse si se dadu din usa intr-o parte dezvelind o fata.
Fata avea saisprezece ani. Parul negru ca abanosul cu suvite movali si roscate-sangerii, lung pana aprape de fund, era lasat liber. Ochii de un verde-sclipitor - mi-a soptit Anca 2 cum arata si m-am riscat sa imi indepartez pentru cateva secunde lentila de contact de pe ochiul drept pentru a o vedea mult mai bine si sa o pun la loc - erau machiati in exces de fard negru, facand-o sa para un vampir nu alta. Era imbracata toata in negru si la gat avea o curelusa cu tinte, iar in urechea dreapta avea vreo cinci cercei. Pe piept avea o imagine sangeroasa desenata. Toti colegi mei o priveau ca pe o ciudata, dar ochii ei erau atintiti spre mine. Se parea ca fata asta a scapat de a ciudati, dar cu cine v-a sta in banca... Holly crap! Inainte sa apuc sa le rog pe Dana sau Anca sa se mute cu mine, diriga ii spuse sa se aseza langa mine. Super! O satanista langa un jumate-demon. Ce pereche ciudata.
Vad cum inainta cu teama si cand se aseza langa mine, inima ei ii batea atat de tare parca era urmarita de un criminal in serie. Dupa ce pleca diriga, domnul profesor a intrebat-o cum o cheama si de unde este. Statea atat de crispata uitandu-se la mine, incat a trebuit sa ii se atraga atentia de la mine. Ii trebui cateva minute sa proceseze informatia si apoi sa se gandeasca la un raspuns.
- Ma numesc Sonia Raimon Vegas si vin din Spania aici. Am primit echivalarea de la minister, spuse cu glas soptit si sugrumat, parca as trange-o de gat.
Ora trecu greu, dar cred ca voi chiuli de la chimie si istorie. Oare vrea si Dana sa chiulim? Oricum ne v-a astepta un trei cat noi de mari sau in cel mai rau caz un doi...
Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...
_______________________________________
Know, that the only enemy is fate,
That is when the devil exposes his art
Perfect enemy
 Yo man, chibi Manu^.^
|
|
