Manu
Niukenin
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 235
|
|
Am venit cu nextul si sper sa va placa si comentati dur  , ca nu ma supar
O prada mortala
Ayane il priveau uimita pe Damon, de fapt socul o facu sa ramana in tocul usi. Putea sa ii vada micile vene proeminente din jurul ochiilor rosi si pupila neagra. clipi de cateva ori, pana il vazu normal. Cu ochii de un albastru-intens si pielea intinsa in jurul ochiilor. Arata ca un om obisnuit. Remarca idioata a unei colege de-a ei o trezi din holbarea la profesorului ei de sport. Se impletici in proprile picioare pana la un banca, unde se tranti pe ea si incepu sa isi priveasca varfuriile tenisilor ei, ponositi si negri. Auzea mici franturi din ce spunea profesorul. Stia ca il chema Damon Salvatore, avea douazeci si cinci de ani, si este suplinitorul doamnei Berber. Ii informa pe copii, cum se inteapa sau se taie, sa se duca rapid la baie sau la infirmerie, ca ii vine rau cand simte miros de sange. Ce prostie, sa spui ca unui vampir ii vine rau cand vede sange, isi spuse in gand Ayane, privindu-l printre firele de par, lasat in fata. Se parea ca i-a lasat pe copii sa se joace ce vor ei, cu conditia sa nu stea degeaba pe banca.
Satenul vazu cum japoneza statea linistita pe banca si il privea pe furis, printre firele ei de par, care ii vedea tot pe fata. Auzi cum niste fete planuiau sa ii arunce in fata o minge, fiindca se uita prea insistent la profesorul lor, fotomodel. Inainta spre fata care ramase socata si prinse rapid mingea de baschet, lansata spre capul ei.
- Aveti grija cum va jucati cu mingile, ca puteti sa loviti pe cineva, spuse pe un ton autoritar si le arunca la fete mingea inapoi.
Acestea s-au cerut scuze. Vampirul se aseza langa fata si simti o aura ciudata in jurul ei, ca si cand ar fi patruns intr-o lume a miturilor japoneze si unde totul are legile proprii. Parca ii parea cunoscuta aceasta aura, dar si-o amintea vag, pierduta prin amintirile lui umane, care le-a incatusat cu lanturi foarte puternice. Ochi sai ii cerceta chipul ei tanar cu tente exotice si in acelasi timp familiare. Mirosul fin de trandafir, il facea sa o doreasca sa ii simta corpul tanar si erotic, pentru o singura noapte.
- S-a intamplat ceva domn' profesor? Il intreba fata, fiindca nu ii placea insistenta cu care o privea.
- Nimic. Ni s-a parut ca te cunosc de undeva, dar lasa... Tu de ce nu faci sport? O intreba, privind-o in ochii aceea hipnotizatori.
- Fiindca nu am cu cine sa ma joc cu mingea...
- Hai ca ma joc eu cu tine, se oferi vampirul, ridicandu-se in picioare.
Se ridica si fata si incepura sa joace volei. Se parea ca el facea cat posibilul sa nu se observe atat de evident reflexele pe care le avea de la transformare. Toata ora se jucasera volei si cand Damon dadu din greseala mingea prea in spate, Ayane isi lua avant si se desprinse destul de mult de podea, lovind mingea cu putere, care ricosa in podea si lovi geamul spargandu-l. Cand vazu ce facu, fata fugi rapid din sala, fara sa lasa timp de intrebari sau explicati. Intra vavartej in vestiare, unde se schimba, apoi fugi de acolo, urcand pe acoperisul scolii, folosindu-se de rapiditatea care o prinse la antrenamentul ei. Ajunsa pe acoperis, se aseza pe platforma lina si se puse turceste. Inchise ochii si lipi palmele in fata ei. Vantul care ii ciufulea parul moale ca matasea, inceta, iar ea putea sa vada orice, prin orice ochi, prin orice minte. Dar vroia pe altcineva. Il vroia pe Damon si sa stie planurile lui. Acesta era in sala de sport, adunand cioburile, gandindu-se cu ce putere imensa lovise nipona mingea, incat sa ricoseze in halul asta. Cine este fata asta? Puterea ei este imensa si foarte familiara? Stiu ca am simtit o asemenea aura si cand am fost muritor. Cand am mai simtit aceasta Putere extraordinara cand am fost muritor? Se intreba vampirul in gand, luand un ciob si se taie in el in palma.
- Ce ai patit? Auzi vocea fratelui sau, venind in sala, la mirosul sangelui.
- Nimic. Doar m-am taiat in ceva. Stefan tu esti cu chestile astea anatomice ale muritorilor, poti sa ma lamuresti cu ceva? Il intreba Damon.
- Depinde. Spune.
Damon ii povesti lui Stefan despre incidentul cu Ayane si cum fata se innaltase destul de mult de podea si lovi cu o putere mingea, egala cu a unui vampir. Fratele sau, asculta absorbit de aceasta istorioara si dupa ce termina, tacu, asteptand un raspuns.
- Frate. Spui ca ai simtit o aura ciudata in jurul ei si iti parea cunoscuta, apoi mai spui ca a sarit destul de mult si forta cu care a lovit mingea, era egala cu a noastra. Scuze sa iti spun, dar iti jucau ochii feste. Nici un muritor nu poate sa aiba reflexi ca ale nostre, fara sa fie transformat. Auzi, de ce nu o urmaresti pe aceasta fata, ca sa afli adevarul? Putina miscare nu iti strica, ca si asa ai facut burta, mai spuse Stefan indepartandu-se chicotind.
Vampirul marai usor, apoi se reapuca sa stranga cioburile. Fata deschise ochii si cobori de pe acoperisul scoli, indreptandu-se spre cresa, unde o asteptau copilasi cuminti si frumosi. Pasi o purtau spre cresa, fiindca era prea concentrata pe informatiile care le aflase intamplator de la Damon si despre el. Cum putea un vampir sa ii simta aura ei si unde se mai spunea ca ii era familiara. Niste glasuri cristaline o intrerupse din meditatie si isi ridica privirea. Se parea ca ajunse la cresa "Angel of light". Curtea era plina de copilasi, care alergau de colo-colo, jucandu-se si bucurandu-se de soarele bland al toammei. Cladirea avea doar un etaj si era in forma de "u", vopsita cu un portocaliu destul de impacitor pentru ochi. Fie ce o fi, isi spuse in gand si trase aer in piept, apoi il expira zgomotos. Intra in curte si ii spuse supraveghetoarei cine este. Aceasta ii dadu pe copilasi in grija ei si pleca. Un tunet despica cerul si nori cenusi incepura sa verse lacrimi. Ayane ii baga in cladire, unde au inceput sa se joace diferite jocuri, pana la ora 16:00, cand au venit parintii dupa copii lor.
- Ayane, de ce nu vine nimeni dupa mine? O intreba Margaret pe tanara.
- Margaret, v-a venit... si o usa trantita o intrerupse. Uite, au venit si dupa tine, ii spuse fata, iar copila pleca.
Damon conducea ca un nebun pe strazile pusti ale orasului. Cum putuse sa uite sa o ia pe Margaret de la cresa, cum il rugase Elena. Parca as fi maicasa, isi spuse vampirul in gand, oprind masina si coborand din ea, in ploaia torentiala. Se indrepta spre cresa, cand un tipat de copilas cunoscut ii atrase atentia. Striga numele cumnatei si se napusti in interiorul cladiri. Pe holul principal, se afla un vampir cu fetita in brate, privind cu furie si frica, pe satena din fata lui, care avea in mana un arc din argint si sageata indreptata spre inima vampirului.
- Da-i drumul! Ii porunci Ayane si ochii ei se miji, irisi devenind de un portocaliu combinat cu rosu-aprins si pupila verticala.
- Nu, corcitura pocita ce esti! Ar trebui sa arzi in focurile Iadului! Tipa vampirul, dar cand auzi pasi in spatele sau, se lipi de perete, tinand in continuare pe micuta.
- Daca nu ii dai drumul, nici Iadul nu te v-a primi! Il ameninta Damon cu falcile inclestate si ochii rosi de furie.
Vampirul vru sa ii spuna inapoi, dar deasupra lui iesi Ayane din perete si pe mana dreapta avea niste gheare din argint combinat cu diamant. Ridica ghearele care straluceau in lumina becurilor si apoi le cobori fulgerator de repede, decapitandu-l pe vampir. Damon privea uimit si socat scena la care a fost martor. Facu un pas si tanara isi atinti ochii aceea mortal si insetati de sange spre el. Scoase un suierat, aratandu-si toti dinti, care erau zimtati ca la un fierastrau, iar limba era bifurcata ca la sarpe. Deodata lumina se stinse si Damon simti un vant atat de rece, parca ar fi fost la Polul Nord sau in cosmos. Cand lumina se aprinse din nou, o vazu pe Margaret stand pup si tremura de firca, acoperita de sange, langa trupul mort al atacatorului. Intr-o clipita fusese langa ea si isi dadu jos geaca sa neagra si groasa, invelind-o in ea. O lua in brate si porni spre masina, in timp ce ii soptea cuvinte linistitoare, pentru a o calma. De la un timp, el devenise pentru micuta mama, tata, frate si sora, fiindca Elena a uitat cu totul de Margaret, fiind ocupata cu sotiorul ei. Acest lucru il facu sa instrambe din nas si se gandea sa se ia de tineri insuratei. Apasa cu putere acceleratia pornind spre conacul lui. Ayane privea speriata pardoseala coridorului de la cresa, in timp ce ochii ei de ciocolata, varsau lacrimi cristaline pentru crima facuta. De fapt un era o crima Ay, l-ai ucis pentru a o salva pe micuta, ii spuse o voce in capul ei, dar fata nega intr-una facandu-se singura criminala.
In fata ei se aseza pup, Anki, care o mangaie pe par delicat si ii spuse ca totul e in ordine si a scapat de cadavru. O apuca de dupa umeri si o obliga sa se ridice de pe jos, ducand-o spre iesire, unde ii astepta un Trabant vechi si ponosit, pentru ai duce acasa.
- Nu glumesc! Era fata cu care am jucat volei azi la scoala! Ea l-a ucis pe atacatorul lui Margaret, spuse Damon, incercand din rasputeri sa ii faca sa inteleaga pe Stefan si Elena ca nu este nebun.
- Da, sigur Damon si pe mine ma cheama Zana Masaluta si am venit dupa canini tai. Te rog mai scuteste-ne de prostiile tale, despre nu stiu ce fata si aura ei. Mai bine vezi-ti de lectile tale domnule profesor, spuse Stefan, dandu-si ochii peste cap si apoi o saruta pe Elena pe buze.
- Asa am sa fac frate draga, dar tu si doamna Salvatore, ati face bine sa mai puneti mana si sa mai aveti grija de Margaret. M-am saturat ca eu sa ii fiu dadaca, ca sa aveti voi timp sa va faceti damblaua linistiti. Sa mai dea dracu ca de maine sa ma rugati sa mai fac ceva cu micuta, eu va jur ca va bat de nu va primeste cinci spitale si la al saselea morga direct, ii ameninta acesta si tranti usa dupa el, scotandu-o din balamale.
Se duse direct in camera lui si se duse la dulap, pe care il ridica cu o singura mana si lua de sub el jurnalul sau. Se tranti pe pat si lua un pix si deschise jurnalul.
" 17 septembrie
Jurnalule, cum am promis ieri, azi nu am ranit nici un elev de al meu. Iti vine sa crezi? Mie unul nu! De azi incolo, voi scrie in tine tot ce mi s-a intamplat, ca azi de exemplu. Azi am vazut o studenta de origine nipona cu o aura ciudata. Pe tanara o cheama Ayane si are o forta fizica asemanatoare cu a mea. Faza ciudata a fost la cresa. Acolo Margaret a fost luata ostatica de un vampir si Ayane l-a ucis pe vampir, luandu-l prin suprindere, iesind din perete deasupra capului sau?1 Stiu ca este ciudat dar aceasta ragazza combattente { fata luptatoare } imi pare foarte cunoscuta. Simt ca face parte din trecutul meu uman, dar cum este posibil? Oricum, jurnalule, in aceasta noapte voi cauta prin amintirile mele umane despre aceasta fata si daca Margaret v-a veni la mine sa dormim impreuna, ca Elena si Stefan probeaza patul, ii fut pe aia in gura si ii bat de se caca tot pe ei. Hai jurnalule, eu ma pun sa dorm, dar voi scrie in tine daca imi aduc aminte unde am mai simtit aceea aura ciudata. Deci tinem pumni sa reusesc. Ureaza-mi fortuna mistero { noroc pentru mister } "
Dupa ce ce termina de scris puse jurnalul pe birou si se intinse pe pat. Inchise ochii si cauta adanc in amintirile sale umane, unde a mai simtit aceea aura...
" Alerga grabit spre urmatorul curs, cu cartile sub brat, pe coridoarele pusti ale universitati de medicina din Roma. Era nu stiu a cata oara cand intarzia la prima ora de curs de dimineata. Mai avea cativa pasi si ajungea la usa, cand se impiedica de ceva si pica, alunecand putin pe jos si cartile ajunsesera pana la tivul rochiei unei fete. Aceasta se apleca si ridica rapid cartile, curatandu-le de praf. Damon se ridica rapid de pe jos si isi cauta cu privirea unde se afla manualele sale.
- Esti bine? Il intreba un glas destul de incet cu tente exotice.
Isi indrepta privirea si vazu o fata destul de ciudata la aspect. Fata ii era rotunda, cu pometi putin inalti. Ochii de un caprui-ciocolatiu cuceritor, amplasati obligi il priveau cu ingrijorare. Sprancenele erau subtiri si arcuite, bine desenate, se amornizau cu fata ei. Parul de un saten-deschis, era lung pana la jumatatea spatelui, era prins intr-un coc in forma de dragon cu doua ace de tricotat. Bretonul era dat intr-o parte, o facea sa para o zeita coborata pe pamant. Buzele subtiri si rozali, erau stanse intr-o linie si mai subtire. Purta o rochie cu umeri goi, cu corset pe sub ea, ce ii tinea in frau sani de marime medie. Rochia era de un rosu de purpura, cu modele foarte complicate pe la tiv, iar manicile largi si lungi, ii ascundeau incheieturile. In urechi purta cercei din argint ce balenganeau cu un rubin foarte mic pe ei, iar la gat o panglica de aceeasi culoare si pe ea se afla un pantantiv cu o piatra de ametis in forma de lacrima. Persoana fetei raspandea o aura de mister si intunecata, parca il atentiona de puterea din spatele acestei fete care parea foarte inofensiva.
- Buono giorno perdere { buna ziua domnisoara }, ii spuse si ii lua mana in a lui, pupandu-i dosul palmei.
Buzele ii atinge delicat pielea fina, delicata si alba. Fata cu trasaturi exotice, isi retrase rapid mana din mana lui, ascuzand-o in maneca mare si larga. Le uni in fata si isi inclina capul un pic, pleca ochi o data cu acest gest. Cu ocazia asta, ochii sai albastri, s-au delectat cu decolteu generos al rochii ei. Cand reveni la pozitia normala, ochii ei se oglindau in ai lui.
- Salut tinere domn, ii raspunse fata cea ciudata, iar glasul ii suna in urechile lui, ca un tril cu clopotei in bataia vantului.
- Cine esti tu si de unde vi? O intreba, pornind fara macar sa ii pese ca nu se mai duce la ore. Vroia sa mai stea cu fata aceea ciudata.
- Ma numesc Ayane Ryoushi si sunt din Japonia, spuse cam greu, dandu-se de gol ca nu stia bine limba lui. Tu?
- Damon Salvatore din Florenta, Italia, perdere.
- Ma bucur ca te-am cunoscut...."
Tanarul se ridica rapid in fund. De aici stia aceea aura misterioasa in jurul elevei lui nipone si cevamai ciudat, era faptul ca Ayane din amintirile lui semana izbitor de bine cu cea din prezent. Care este enigma voastra? Se intreba el in gand, in timp ce nota in jurnalul sau.
Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...
Poze: - Printesa Ayane Ryoushi (imaginati-va ca este imbracata ca o printesa)
_______________________________________
Know, that the only enemy is fate,
That is when the devil exposes his art
Perfect enemy
 Yo man, chibi Manu^.^
|
|
)
